În prezent este vizibilă tendința de a se folosi terapiile alternative și complementare alături de medicina deja consacrată. Aromoterapia este una dintre terapiile complementare care se bazează pe utilizarea uleiurilor esențiale ca agenți terapeutici pentru a se ameliora diferite afecțiuni. De aceea este nevoie de un ghid de uleiuri esențiale sau volatile, care sunt extrase din flori, din scoarță, din tulpini, din frunze, din rădăcini, din fructe și din alte părți ale plantelor apelându-se la diferite metode. Ele au început să fie create după ce oamenii de știință au dezvăluit capacitatea lor de a pătrunde în piele și de a avea proprietăți antiseptice.

Inhalațiile, aplicațiile topice și băile sunt principalele metode prin care aceste uleiuri sunt folosite în aromoterapie în scopul de a pătrunde în piele. Odată ce ajung în corp, ele acționează în mod „prietenos” la locul în care există o disfuncționalitate sau pe suprafața afectată. Acest tip de terapie folosește diverse combinații pentru a contribui la ameliorarea numeroaselor probleme, cum ar fi depresia, indigestia, insomniile, durerile musculare, problemele respiratorii, afecțiunile pielii, articulațiile inflamate, disfuncționalitățile care sunt legate de urină etc. De asemenea, se consideră că uleiurile esențiale sunt și mai benefice dacă se ține seama de dietă și de stilul de viață.

Această sinteză explorează informațiile disponibile în prezent în literatura de specialitate, referindu-se la indicațiile terapeutice, medicale, cosmetice, la planul olfactiv, la masajul din cadrul aromoterapiei, precum și la aspecte ce țin de masajul terapeutic, de siguranța utilizării uleiurilor esențiale și de plantele ce sunt utilizate în aromoterapie.

Ghid de uleiuri esențiale: Introducere

Termenul „aromoterapie” este derivat din cuvântul „aromă”, ce înseamnă parfum sau miros și „terapie”, ce se referă la tratament. Aromoterapia este o modalitate naturală de a contribui la îmbunătățirii stării fizice, mentale și sufletești. Numeroase civilizații străvechi, precum egiptenii, chinezii sau civilizația hindusă apelau la această terapie complementară și alternativă de cel puțin 6000 de ani.

Aromoterapia s-a instituit pentru ameliorarea diferitelor complicații și afecțiuni. Literatura de specialitate arată că aceasta a intrat tot mai mult în atenție la finalul secolului trecut și este foarte apreciată și în prezent datorită importanței sale, a popularității și a utilizării pe scară largă,  fiind recunoscută ca o terapie ce se bazează pe știința aromei. Uleiurile esențiale au stârnit interesul datorită utilizărilor terapeutice, aromatice, spirituale și cosmetice.

Aromoterapia recurge la uleiuri esențiale ca principali agenți terapeutici, despre acestea spunându-se că sunt substanțe concentrate, extrase din flori, frunze, tulpini, fructe, rădăcini și din rășini distilate. Uleiurile esențiale sunt un amestec de hidrocarburi saturate și nesaturate, de alcool, aldehide, esteri, cetone, oxizi fenolici și terpene, acestea determinând caracteristicile mirosurilor.  Ele sunt lichide lipsite de culoare, cu miros plăcut, cu un indice refractiv ridicat. Sunt foarte puternice și concentrate, astfel încât pot acționa asupra punctelor de presiune și pot revigora.

Uleiurile esențiale sunt prezente în diferite părți ale plantei, cum ar fi în perișori glandulari, în celule specializate și chiar în spații intracelulare. Are loc evaporarea esențelor din plante, care le va proteja de atacurile bacteriilor și care le va oferi acea aură caldă datorită esențelor ce protejează planta de fluctuațiile de temperatură.

Există diverse metode prin care ele pot fi administrate în cantități mici, cum ar fi inhalațiile, masajul sau simple aplicații topice pe piele, iar în cazuri rare se administrează intern. Inhalațiile și aplicațiile externe ale uleiurilor esențiale pentru conferirea unui echilibru mental și fizic sunt bazele aromoterapiei.

Terapia cu uleiuri esențiale este cunoscută pentru că poate contribui la reducerea stresului, la întinerire și la asigurarea energiei necesare pentru o nouă zi. Nervii olfactivi sunt cei care sunt centrul acțiunii pentru aceste uleiuri. Ele au proprietăți antibacteriene, antivirale și antibiotice, iar numeroase studii, dar și practicienii de aromoterapie le amintesc pentru utilitatea lor în cazul celor mai diverse afecțiuni (cum ar fi Boala Alzheimer, maladii cardiovasculare etc.). În zilele noastre, uleiurile esențiale sunt tot mai căutate pentru rolul lor în terapii ce se leagă de tulburări de somn sau de prezența unor afecțiuni oncologice. Faptul că sunt organice și faptul că au capacitatea de a susține corpul asigură o stare de bine.

Folosirea aromoterapiei în medicina holistică a câștigat mult teren în câțiva ani. Revizuindu-se literatura ce ține de această terapie s-a constatat că numeroase studii nu au studiat efectele ei asupra creierului uman și a emoțiilor. Rolul lor în dispoziție, în stare de alertă și în stresul de la nivel mental în rândul oamenilor sănătoși este un subiect care a intrat recent în atenția specialiștilor. Anumite cercetări, derulate în baza unor electroencefalograme și a unor studii ale imaginii, au încercat să investigheze efectele lor asupra capacității de a lucra, de a reacționa la timp și asupra unor acțiuni spontane din creier. S-a constatat că aromele uleiurilor esențiale sunt superioare în comparație cu aromele artificiale. Acestea din urmă conțin în general substanțe iritante, cum ar fi solvenți și alte chimicale ce propulsează diverse substanțe și care pot provoca iritații.

Conform experților în aromoterapie, mirosurile sintetice nu sunt la fel de valoroase precum acelea din uleiurile esențiale, întrucât au deficit în materie de energie naturală, vitală. Cu toate acestea, discuția rămâne deschisă pentru psihologi și biochimiști.

Cum funcționează aromoterapia

Uleiurile esențiale și-au găsit locul important în ipostaza de arome cu potențial curativ asupra corpului, minții și spiritului. Moleculele lor sunt compuși chimici organici proveniți din plante, ajutând la eliminarea bacteriilor, a virusurilor și a fungilor. Caracterul lor versatil, proprietățile lor antibacteriene, antivirale și antiinflamatorii, alături de funcția de stimulare a imunității, de cea de stimulare hormonală, glandulară, emoțională, circulatorie, dar și de efectele calmante sau cele asupra memoriei și asupra stării de alertă, toate au fost cercetate de numeroși oameni de știință. Numeroase proiecte-pilot și studii derulate cu implicarea oamenilor le-au evidențiat natura și rolul lor în ceea ce privește disfuncționalitățile și bolile. Ele sunt vestite pentru energia de care dau dovadă, energie ce nu se alterează odată cu trecerea timpului și cu înaintarea în vârstă. Proprietățile lor stimulatoare își au originea în structura lor, similară cumva cu hormonii. Potențialul de penetrare, de a ajunge la straturile profunde ale pielii, este una dintre cele mai semnificative caracteristici ale aromoterapiei. Efectele sale sunt și complexe, dar și subtile, grație structurii lor complexe și proprietăților chimice. Mecanismele de acțiune implică integrarea uleiurilor esențiale într-un semnal biologic al celulelor din nas în momentul în care aroma lor e inhalată. Acest semnal este transmis în sistemul limbic și în hipotalamus prin bulbul olfactiv. După aceea creierul va elibera neurotransmițători precum serotonina, endorfina etc. conectând sistemul nervos și diferite părți ale corpului pentru a se aduce o senzație de ușurare. Serotonina, endorfina și noradrenalina sunt eliberate datorită uleiurilor calmante, euforice, stimulatoare, având efecte benefice asupra minții și corpului.

Clasificarea aromoterapiei

Aromoterapia cosmetică

Aceasta utilizează anumite uleiuri esențiale pentru piele, corp, față și în cadrul anumitor produse pentru păr, ce au efecte variate, cum ar fi de curățare, de hidratare, de uscare sau de tonifiere. O piele frumoasă poate fi obținută datorită utilizării uleiurilor esențiale în produse cosmetice. Aromoterapia cosmetică la nivelul întregului corp sau doar la nivelul picioarelor sunt mijloace simple și eficiente de a te bucura de o experiență deosebită. De asemenea, câteva picături de ulei esențial potrivit îți pot oferi o experiență revigorantă, care întinerește.

Aromoterapia prin masaj

S-a demonstrat că folosirea uleiurilor pure de semințe de struguri, de migdale sau de jojoba poate avea efecte deosebite într-un masaj. Acest demers este considerat ca fiind o adevărată „atingere vindecătoare” a terapiei prin masaj.

Aromoterapia medicală

Fondatorul aromoterapiei moderne, Rene-Maurice Gattefosse, a folosit uleiuri esențiale pentru masaj pentru pacienți în timpul intervențiilor chirurgicale, bazându-se pe efectele lor în privința ameliorării diferitelor probleme medicale identificate.

Aromoterapia ca terapie olfactivă

Inhalarea aromei uleiurilor esențiale a dus la dezvoltarea aromoterapiei în calitatea ei de terapie olfactivă, în cadrul căreia se urmărește stimularea stării de bine de la nivel emoțional, instalarea calmului, relaxarea și întinerirea trupului. Eliberarea de stres se poate realiza cu ajutorul aromelor ce pot declanșa amintiri. Cu toate acestea, uleiurile esențiale trebuie să vină în completarea unui tratament medical, nu să-l înlocuiască.

Psiho-aromoterapia

În psiho-aromoterapie se vor stimula diferite stări și emoții prin folosirea unor uleiuri dătătoare de relaxare, de revigorare și care creează o amintire plăcută. Inhalarea aromelor uleiurilor în cadrul acestei terapii se realizează în camera în care stă pacientul. Psiho-aromoterapia și aromacologia au de-a face amândouă cu studiul și cu efectele aromelor naturale sau sintetice. Prima dintre ele se concentrează însă pe studiul uleiurilor esențiale naturale.

Ghid de uleiuri esențiale: Exemple de plante utilizate în aromoterapie

S-a observat că numeroase plante pot fi folosite în aromoterapie datorită prezenței uleiurilor volatile sau esențiale în diferite părți ale lor, precum sunt florile, scoarța, tulpina, rădăcina, frunzele, fructele etc. Câteva dintre ele sunt menționate și în tabelul de mai jos:

Salvie (Clary Sage)

Clary Sage (Salvia sclarea) aparține familiei Lamiaceae. Frunzele mari, cu perișori, cu pete mov, sunt sursa principală de uleiuri esențiale regăsite în această plantă perenă. Ea este diferită de o altă specie, Salvia officinalis. În primul rând este diferită prin mărimea frunzelor, ce sunt mai largi decât cele obișnuite și prin nuanța de albăstriu pe care o are la finalul verii. Conține mai ales linalool, linalyl acetate, alfa-terpineol, germacrene D și geranyl.

 Literatura de specialitate referitoare la uleiul esențial de salvie sugerează că acesta are diferite proprietăți terapeutice. De exemplu, este un tonic pentru uterul femeilor și este benefic în problemele asociate acestuia, poate să contribuie și la reglarea menstruației, la ușurarea tensiunilor, a crampelor musculare, dar are și proprietăți afrodisiace. De asemenea, ajută la reglarea producției de sebum, așa că poate fi utilizat atât pentru pielea uscată, cât și pentru cea grasă, pentru acnee, pentru riduri și pentru controlul celulitei. În studii recente s-a sesizat că acest ulei este benefic în controlului nivelului de cortizol la femei, dar că are și proprietăți antibacteriene.

Eucaliptul

Eucaliptul (Eucalyptus globulus) aparține familiei Myrtaceae, fiind o plantă înaltă, veșnic verde. Este vestit pentru compușii săi, precum cineolul (70-85%), aromadendrene limonene terpinene, cymene, phellandrene și pinene. Uleiurile din această plantă au fost folosite pentru a regla și activa diverse sisteme, cum ar fi sistemul nervos de exemplu, în caz de nevralgii, dureri de cap și stări de slăbiciune. În același timp, este util pentru contribuția la întărirea sistemului imunitar împotriva unor boli precum varicela, gripa sau răceala. Leucoreea și cistita sunt și ele alte probleme pentru care eucaliptul poate fi de folos. Infecțiile gâtului, tusea, bronșita, astmul și sinuzita sunt și ele ameliorate datorită uleiurilor din eucalipt. Mai mult, este util și pentru probleme ale pielii precum răni, tăieturi, herpes, păduchi, dar și ca repelent pentru insecte și pentru mușcăturile de insecte. S-a constatat că inclusiv artrita reumatoidă și durerile musculare și articulare pot fi diminuate grație uleiurilor esențiale din eucalipt.

S-a demonstrat că acest ulei are proprietăți antiinflamatorii, antiproliferative și antibacteriene, iar oamenii de știință îl consideră eficient în completarea tratamentuui destinat unor boli metabolice sau infecțioase. Rezultatele cercetărilor sunt promitățoare din acest punct de vedere, arătând că uleiul de eucalipt este util în cazul diferitelor boli ce apar la om.

Geranium (mușcata)

Geranium (Pelargonium graveolens) aparține familiei Geranaceae. Este o plantă originară în sudul Africii, ce ajunge la 1 m înălțime și care se cultivă și în țări precum Franța, Spania, America Centrală, Egipt,  Japonia și Congo, fiind și ea căutată pentru uleiul esențial. Compușii regăsiți în acesta sunt eugenolul, geranic, geraniol, linalol (linalool), citronellyl formate, citral, myrtenol, terpineol, methone și sabinene. Unul dintre cele mai bune parfumuri este chiar uleiul geranium, fiind folosit în general pentru săpunuri și detergenți întrucât are o proprietate unică: nu este afectat de alcalinitatea săpunurilor.

În aromoterapie, uleiul de geranium

• este utilizat pentru controlul emoțiilor.
• este folosit pentru dermatite, pentru eczeme, pentru îmbătrânirea pielii, pentru anumite infecții fungice
• este utilizat pentru tulburări ce țin de stres și de anxietate.
• este recunoscut pentru proprietățile sale antibacteriene și se recurge la el și ca ingredient natural util în ameliorarea endometriozei.
• are proprietăți sedative, este tonic pentru nervi
• este util în infecții în gât, poate avea efecte benefice în dereglările ce afectează sângele în caz de diabet și pentru tulburările asociate menopauzei
• poate fi util și în managementul durerii generate de cancerul uterin sau de cel la sân.
• este apreciat și pentru aroma pe care o poate conferi mâncării, dar și băuturilor alcoolice sau non-alcoolice. E
• ste cunoscut și ca repelent pentru insecte
• și-a câștigat popularitatea în calitatea sa de agent antidiabetic și antibacterian.  

Lavanda

Lavanda (Lavandula officinalis) face parte din familia Lamiaceae, fiind o frumoasă plantă din grădină. Ea conține camfor, terpinen-4-ol, linalool, linalyl acetate și 1,8-cineol. Acești compuși variază în concentrație și au efecte diferite în funcție de specia de lavandă.  Linalool-ul și linalyl acetate se absorb excelent printr-un msaj al pielii în cazul unei depresii. Despre linalool se spune că are efecte sedative, iar linalyl acetate are acțiuni narcotice. Aceste acțiuni sunt legate de obiceiul de a folosi o pernă cu lavandă pentru a-i ajuta pe cei ce suferă de anxietate și care au tulburări de somn, ajutându-i să aibă o stare de bine, menținând starea de alertă la nivel mental și suprimând agresivitatea și anxietatea.

Uleiul de lavandă și-a dovedit proprietățile antibacteriene și antifungice, mai ales când antibioticele nu fac față suficient, dar mecanismele prin care aceste efecte sunt posibile încă nu au fost clar explicate. Când ne referim la utilizarea sa în aromoterapie, este indicat pentru abraziunile pielii, pentru arsuri, pentru stres, pentru dureri de cap, pentru stimularea regenerării celulare, pentru dureri musculare și pentru stimularea sistemului imunitar. În studii clinice s-a arătat că uleiul de lavandă poate fi utilizat în ameliorarea dismenoreei primare, dovedind rezultate promițătoare din acest punct de vedere.

Lămâia

Lămâia (Citrus limon) aparține familiei Rutaceae. Lămâii pot avea o înălțime mai mare de 4,5 m și își pot păstra fructele pe tot parcursul anului. Compușii din uleiul de lămâie sunt terpenele, D-limonene și L-limonene, aceștia formând cam 90% din conținutul său. De asemenea, în el sunt prezente urme de phellandrene, pinene și sesquiterpene. Un procent de 10% din el este deținut de compuși precum aldehyde citral, care contribuie la aroma sa unică. Dacă este comparat cu alte uleiuri esențiale, compușii săi au proprietăți antiseptice, astringente și detoxifiante, fiind util și pentru pielea predispusă erupțiilor acneice. În același timp, asigură strălucire și revigorare pielii terne.

Uleiul esențial de lămâie este folosit mai ales pentru a-și aduce aportul în stimularea funcționării sistemului imunitar și, datorită prezenței acidului citric, pentru a accelera producerea de corpusculi albi, în paralel cu contracararea aciditățiii și a ulcerelor, îmbunătățind digestia. Un studiu clinic din domeniul aromoterapiei a sugerat că uleiul de lămâie ar putea fi util pentru a reduce din durerile ce apar în primul stadiu al procesului de travaliu. Totodată, are efect în a controla greața și vărsăturile, dar are și proprietăți care vor contribui la creșterea moralului.

Menta peppermint

Peppermint (Mentha piperita) aparține și ea familiei Lamiaceae. Până acum se știe că sunt cultivate 600 de specii de mentă, din care fac 25 de subspecii. Cele mai cunoscute sunt peppermint (Mentha piperita) și menta creață (Mentha spicata). Aceasta din urmă se caracterizează nu doar prin aroma dulce, pătrunzătoare, ci și prin notele de mentol. Compușii din uleiurile mentei Peppermint sunt carvacrol, mentol, carvone, methyl acetate, limonene și menthone. Acțiunea farmacologică i se datorează însă prezenței mentolului, principalul compus din el. Cel puțin 44% din mentol se regăsește în acest ulei. Compușii din el depind însă de climă, de latitudine și de gradul de maturitate a plantei.

Inhalarea și aplicarea topică a uleiului peppermint generează reacții la nivelul pielii. El este folosit, în diferite doze, în diferite produse ce vizează diminuarea spasmelor și a problemelor ce țin de artrită. Uleiul peppermint este studiat și s-a constatat că are efecte antiinflamatorii, analgezice, antiinfecțioase, antibacteriene, antiseptice, antispasmodice, astringente, digestive, carminative, antifungice, dar și nervine, vasoconstrictoare, decongestionante și efecte benefice pentru stomac.   

Proprietățile antispasmodice îl fac să fie o alegere bună în caz de dureri menstruale sau pentru ameliorarea manifestărilor ce însoțesc sindromul intestinului iritabil. Dacă este aplicat la nivelul capului și al tâmplelor, acționează asupra durerilor de cap. De asemenea, este util pentru diminuarea mâncărimilor generate de herpes, de scabie, de iritații generate de iederă sau de stejarul otrăvitor. S-a putut sesiza că este benefic, dacă i se inhalează aroma sau dacă este aplicat pe piele sub forma unui balsam, în caz de infecții bacteriene, virale sau fungice. Datorită lui se poate ameliora și congestia de la nivelul sinusurilor sau al plămânilor. Deși s-a discutat mult despre efectele uleiului peppermint, este necesar să se examineze mai mult utilizările sale din aromoterapie.  

Mușețelul roman

Mușețelul roman (Anthemis nobilis) aparține familiei Asteraceae. Reprezintă o plantă ce are floarea similară unei margarete și este apreciată de secole pentru potențialul ei de a calma și de a contribui la gestionarea emoțiilor puternice. Principalii compuși din uleiul de mușețel roman sunt esterii din acidul angelic, acidul tiglic și acidul 2-methylbutanoic. Cel proaspăt distilat are o nuanță de albastru datorită prezenței sesquiterpenoid chamazulene. Este bogat în pinocarvone, în farnesol, pinene, bisabolol, cineol, pinocarveol, beta-caryophyllene, azulene, camphene și myrcene. Preparatele pe bază de mușețel sunt populare pentru ameliorarea unor probleme precum febra- fânului, inflamații, spasme musculare, tulburări menstruale, insomnii, ulcer, răni, tulburări gastrointestinale, dureri reumatice și hemoroizi.

În cosmetică și aromoterapie uleiul de mușețel roman este este utilizat pentru proprietățile anxiolitice. Proprietățile sale anti-anxietate sunt benefice și în cazul depresiilor, al grijilor și al minților hiperactive. Înainte de culcare se poate folosi pentru o baie ce relaxează mintea și corpul și care induce somnul, având efecte calmante. El este de ajutor și pentru ușurarea durerilor menstruale și a senzației de tensiune din abdomenul inferior. Alte utilizări ale sale sunt pentru psoriazis, eczeme, arsuri (inclusiv solare), leziuni herpetice, dar și în caz de reducere a durerilor articulare, a celor provocate de luxații sau de înțepături.

Rozmarinul

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) aparține familiei Lamiaceae și are flori mici, albastru deschis, ce apar primăvara târziu/la începutul verii și poate să ajungă la o înălțime de 90 de cm. Există trei specii ale plantei (argintiu, auriu și verde-dungat); specia verde este cea care este folosită pentru proprietățile medicinale. Este bogată în compuși amari, cum ar fi rășini, acid tanic și ulei volatil. Constituenții săi activi sunt bornyl acetate, borneolul și alți esteri, alături de compuși similari celui pe care îl are mirtul: cineolul, pinenul și camphene. Uleiul său are acțiune asupra aparatului digestiv, ameliorând manifestările neplăcute din indigestie, constipație și colită. Acționează și ca tonic pentru ficat și pentru vezica biliară, având și acțiuni benefice asupra aparatului cardiovascular. Astfel, este util pentru reglarea nivelului tensiunii arteriale și poate să contribuie la întârzierea rigidizării arterelor. Iarna uleiul de rozmarin este folosit pentru diminuarea durerilor reumatice favorizate de frig.

Are și proprietăți stimulatoare asupra sistemului nervos, despre care s-a constatat că ar putea fi binefăcătoare în caz de isterie și de paralizii. În cadrul unor studii realizate cu implicarea oamenilor, s-a observat că aromoterapia reprezintă o terapie non-farmacologică utilă în caz de demență și ar putea avea potențial, întrucât acționează asupra radicalilor liberi, asupra îmbunătățirilor în plan cognitiv, mai ales la pacienții ce suferă de Alzheimer. Uleiul de rozmarin are proprietăți de tonifiere excelente asupra pielii, având efecte calmante asupra crampelor menstruale. Alte beneficii aduse de acest ulei se referă la stimularea scalpului, încurajând creșterea părului și fiind de ajutor pentru mătreață și păr gras.

Arborele de ceai

Arborele de ceai (Melaleuca alternifolia) aparține familiei Myrtaceae, fiind un arbore cu flori galbene sau mov și cu frunze precum acele. Datorită valorii sale comerciale, este cultivat și în cadrul plantațiilor. Compușii principali din uleiul de arbore de ceai sunt terpinen-4-ol, terpen alcoolic cu o aromă ca de mucegai. Proprietățile sale antivirale și antifungice se datorează prezenței compusului alpha-sabine. În ceea ce privește efectul său pozitiv asupra imunității, acesta este datorat terpinen-4, iar cineolul este responsabil de efectul antiseptic. Însăși arborele propriu-zis deține proprietăți antibacteriene, antiinflamatorii, antivirale, insecticide și de stimulare a imunității. În aromoterapie se utilizează, pentru ameliorarea diferitelor probleme, un mix dintre lămâie, clary sage, eucalipt, lavandă, rozmarin și pin scoțian.

Uleiul de arbore de ceai este utilizat pentru herpes, abces, leziuni acneice, arsuri, înțepături de insecte, mătreață și păr gras. Mai mult decât atât, s-a folosit și pentru ameliorarea unor afecțiuni ale aparatului respirator, precum tuberculoza, tusea, bronșita, astmul sau tusea lătrătoare; pentru femei se utilizează în caz de cistite, dar și pentru pruritul din vaginite. De asemenea, se recurge la el pentru răceală, gripă, febră și varicelă. Studii clinice bine documentate i-au evidențiat efectele pozitive în caz de herpes labial.

Ylang-ylang

Ylang-ylang (Cananga odorata) este un arbore mic, originar din Madagascar, Indonezia și Filipine și face parte din familia Annonaceae. Compușii regăsiți în uleiul de Ylang-ylang sunt geranyl acetate, linalol, geraniol, farnesol, benzyl acetate, geranial, methyl chavicol, beta-caryophyllene, eugenol, pinene și farnesene. Principala sa proprietate este de a acționa pozitiv asupra bătăilor inimii și asupra respirației rapide, de aceea este potrivit pentru a fi folosit în caz de șocuri, de traume.

Este și antidepresiv, având proprietăți euforice, oferind o stare de bine. De exemplu, persoanele ce se confruntă cu o stimă de sine scăzută și cu manifestări post-menopauză pot beneficia de efectele sale. Un studiu-pilot realizat în Portugalia prin implicarea a 34 de profesioniști dintr-o instituție de îngrijire a analizat folosirea uleiului Ylang-ylang pentru diminuarea anxietății, pentru creșterea stimei de sine și pentru rolul pe care îl are asupra tensiunii arteriale și a temperaturii corpului. Rezultatele au arătat că are un impact evident asupra stimei de sine. Mai mult decât atât,  are și proprietăți afrodiziace, datorate aromei sale exotice și este benefic pentru pielea uscată sau grasă. De aceea, este recomandat în caz de anxietate, depresie, hipertensiune, frigiditate, stres și palpitații.

Siguranța utilizării uleiurilor esențiale

În general, uleiurile esențiale sunt sigure, având efecte adverse minime. Câteva dintre ele au fost aprobate în calitate de agenți de aromatizare în alimentație și de aceea sunt considerate sigure și de FDA SUA. Cele mai comune reacții nedorite pe care le-ar putea genera sunt iritația de la nivelul ochilor, mucoaselor și sensibilizarea și iritațiile pielii, în special în cazul uleiurilor ce conține aldehide și fenoli. În privința foto-toxicității uleiurilor esențiale, aceasta se remarcă la cele care conține furocumarine, cum ar fi cel de bergamotă de exemplu. Sensibilizarea pielii prin contactul cu un ulei esențial are șanse mai mari să se producă din cauza oxidării monoterpenelor, cu atât mai mult cu cât intervine și o depozitare necorespunzătoare a acestuia. În același timp, este posibilă și interferarea cu alte uleiuri esențiale sau cu anumite alimente. Uneori se poate ajunge și la alergii în urma inhalării aromelor uleiurilor esențiale. Cu toate acestea, date privitoare la reacțiile nedorite în funcție de gradul de expunere sunt limitate și o mare parte dintre ele se referă mai degrabă la parfumuri, nu la uleiuri esențiale.

Un caz izolat de apariție a unei dermatite de contact a fost raportat la un moment dat, în contextul aromoterapiei fără masaj. În unele cazuri, aromoterapia utilizează amestecuri de uleiuri fără să se precizeze întotdeauna proveniența plantelor. Reacții alergice au fost raportate în unele cazuri, cu precădere după aplicați topice. Uleiurile esențiale nu sunt scutite de reacții de oxidare odată cu trecerea timpului și au fost semnalate schimbări în compoziția lor chimică din acest motiv. De asemenea, într-un studiu a fost menționat un caz de ginecomastie reversibilă, în perioada de prepubertate, ce a fost asociat expunerii repetate la ulei de lavandă și de tea tree prin aplicație topică.

Dintotdeauna există controverse în ceea ce privește siguranța utilizării uleiurilor esențiale. Nu există până acum studii care să demonstreze că ele sunt dăunătoare. În cazul unor studii izolate a fost adus în discuție faptul că unele dintre ele nu sunt sigure, dar majoritatea studiilor nu au dovedit că uleiurile esențiale, dacă sunt folosite în aromoterapie, sunt periculoase.

Ghid de uleiuri esențiale: acțiuni farmacologice

Numeroase uleiuri esențiale au fost analizate pentru potențialul lor farmacologic variat. Câteva dintre acțiunile farmarcologice importante ale lor sunt specificate în următorul tabel. Alte acțiuni ale lor sunt descrise mai jos.

Uleiuri esențiale pentru probleme întâlnite adesea:

Acțiune antibacteriană

Numeroase uleiuri esențiale au dovedit că au acțiune antibacteriană, atât împotriva bacteriilor Gram-pozitive, cât și a celor Gram-negative, dar au și proprietăți antifungice. Ele au fost bine studiate în privința proprietăților antibacteriene și fără îndoială că au arătat rezultate încurajatoare împotriva unor bacterii precum Salmonella, stafilococi sau diferiți agenți patogeni din cavitatea bucală. Studiile au arătat că pot fi chiar și alternative la antibiotice dacă sunt utilizate corect.

Printre asemenea uleiuri se regăsește și cel de busuioc, acesta arătându-și potențialul antimicrobian. El acționează împotriva unor bacterii precum Aeromonas, Hydrophila și Pseudomonas fluorescens. În același timp, efectele pozitive asupra bacteriilor au fost pozitive și în cazul unor bacterii din cavitatea bucală, precum Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas ginigivalis, Streptococcus mutans, Actinobacillus actinomycetemcomitans și Streptococcus sobrinus. Comparându-se asemenea efecte, s-a constatat că, dintre uleiurile esențiale luate în discuție, cel de Manuka a fost mai puternic decât cel de eucalipt, decât cel de rozmarin, de lavandă sau de arbore de ceai.

Dintre 15 tipuri de bacterii din cavitatea orală, 161 erau foarte sensibile în fața uleiului Melaleuca alternifolia (arbore de ceai), de aceea este recomandat pentru igiena bucală.

 Staphylococcus epidermis, Hedychium gardnerianum și Pittosporum undulatum (P. undulatum) au fost identificate ca fiind sensibile la uleiurile esențiale extrase din frunzele de P. undulatum și de Hedychium gardnerianum, cu cele mai bune rezultate în caz de Staphyloccocus Aureus și de Staphyloccocus epidermis.

Acțiune antifungică

Despre uleiul esențial de arbore de ceai s-a constatat, prin teste in vitro, că are acțiuni fungice, mai puțin compusul beta-myrcene. Oamenii de știință și-au dat seama că majoritatea compușilor din acest ulei au potențial antifungic, mai ales împotriva dermatofitelor și a fungilor cu filament. Uleiurile esențiale obținute din frunzele proaspete de Melaleuca ericifolia (M. ericifolia), de Melaleuca armillaris (M.armillaris), de Melaleuca leucadendron (M. leucadendron) și din cele de Melaleuca styphelioides acționează pozitiv asupra mucegaiului negru (Aspergillus niger).

Numeroase plante, precum M. piperita, muștarul negru (Brassica nigra), Angelica Archangelica, Cymbopogon nardus, Skimmia laureola, Artemisia sieberi și Cuminum cyminum  s-au remarcat și ele pentru acțiunea pozitivă împotriva fungilor. Chiar dacă cercetările clinice sunt încă în fază inițială, dacă rezultatele vor fi remarcabile, vor fi privite ca soluții alternative la medicamente ce nu mai sunt folosite din cauza efectelor nocive asupra organismului.

Acțiune antivirală

Acțiunea antivirală a uleiurilor esențiale de Melaleuca ericifolia (M. ericifolia), de Melaleuca armillaris (M.armillaris), de Melaleuca leucadendron și de Melaleuca styphelioides a fost analizată de Deans și de Ritchie pentru a se vedea cum acționează, când ajung pe celule renale provenite de la maimuța verde africană, asupra diminuării încărcăturii de virus Herpes simplex. Rezultatele cele mai bune au venit din partea M. Armillaris (peste 99%), urmată de M. Leucadendron (92%) și de M.ericifolia (91,5%).

Acțiune antiinflamatorie

Reacția apărută după eliberarea de histamine a fost diminuată, în cazul oamenilor, în urma utilizării uleiului esențial de arbore de ceai. Aplicațiile realizate în exclusivitate cu acest ulei au capacitatea de a diminua inflamația indusă de difosfatul de histamină în doar 10 minute. Datele avute la dispoziție în legătură cu diverse uleiuri esențiale au arătat că o concentrație non-citotoxică poate să aibă acțiune antiinflamatorie întrucât stimulează producerea interleukinei-10.

Acțiune pozitivă împotriva păduchilor

Majoritatea preparatelor folosite pentru îndepărtarea păduchilor din păr se bazează pe ulei esențial de arbore de ceai. Acțiunile sale benefice se datorează potențialului anticolinesterazic.

Acțiune anti-mătreață

Printr-un studiu observațional s-au analizat tipuri de șampon care conțin în procent de 5% ulei de arbore de ceai și s-a constatat că acesta a fost bine tolerat și eficient pentru persoanele ce aveau mătreață ușoară sau moderată și la cel 41% dintre acestea s-a sesizat o ameliorare.

Acțiune antitumorală

Într-un studiu s-a arătat că uleiul esențial de arbore de ceai și compusul terpinen-4 au fost amândouă capabile să inhibe dezvoltarea celulelor canceroase  M14 WT și a celor rezistente la adriamicină. Tratamentul cu 5- Fluorouracil acționează mai bine asupra celulelor canceroase de la nivelul colonului în prezența compusului geraniol, regăsit în uleiurile esențiale. Se fac eforturi pentru a se putea explica legătura dintre uleiurile esențiale și acțiunea lor antitumorală. Din acest punct de vedere, s-a constatat că uleiurile regăsite în cardamom oferă rezultate îmbucurătoare în privința proprietăților antitumorale.

Acțiune antioxidantă

Uleiul esențial regăsit în planta numită Nigella sativa L. și-a arătat potențialul antioxidant în cadrul testelor in vitro, contribuind la eliminarea radicalilor liberi. Kanuka (Kunzea ericoides), Manuka (Leptospermum scoparium) și Leptospermum petersonii posedă proprietăți antibacteriene și antioxidante.

Uleiul esențial provenit din M. armillaris are potențial antioxidant; poate îmbunătăți concentrațiile de vitamina C și de vitamina E. Radicalii liberi produși în timpul inflamațiilor pot genera mutații ale genelor și modificări la nivelul anumitor proteine. Dacă nu se întâmplă așa, aceștia pot deveni periculoși pentru tot organismul. Acest mecanism este în general gestionat de proprietățile antioxidante ale compușilor. Într-un studiu de laborator s-a observat că plante precum cimbrul, lămâiul, eucaliptul și chiparosul au efecte antiinflamatorii.

Acțiune repelentă

Efectele repelente ale uleiurilor esențiale din Nepeta parnassica asupra tânțarului Culex pipiens molestus s-au dovedit a fi promițătoare.  

Acțiune benefică asupra spasmelor

Când uleiuri esențiale din plantele Kunzea ericoides și  Leptospermum scoparium au fost folosite în caz de ileus la șoareci și-au arătat proprietățile spasmolitice. Planta Ferula gummosa s-a dovedit eficientă în relaxare întrucât controlează contracțiile intestinale, acestea fiind responsabile în principal de apariția tulburărilor gastrointestinale.  

Acțiunea hormonală

Geranial, neral, geraniol, nerol și trans-anethole sunt cunoscute pentru stimularea răspunsului estrogenic, prin comparație cu eugenolul, ce are o acțiune anti-estrogenică. Citral-ul, combinația dintre geraniol, nerol și eugenol s-au arătat a fi eficiente în a înlocui estradiolul din receptorii de estrogen de pe celule de drojdie.

Concluzie

Din rapoartele și studiile de mai sus, se poate spune că aromoterapia este un dar natural și non-invaziv pentru oameni. Cu ajutorul aromei, nu sunt reduse doar manifestările neplăcute, dar și întreg organismul se poate revigora. Aromoterapia pregătește planul fiziologic, spiritual și pshilogic pentru o nouă etapă a vieții. Această formă de terapie nu se folosește doar cu rol preventiv, ci se poate recurge la ea și în stadiile acute sau cronice ale unei boli. Industria farmaceutică se străduiește să găsească alternative prietenoase cu mediul, cât mai naturale, care să poată fi utilizate pentru boli asociate cu agenții patogeni sau cu metabolismul. Dacă se vor folosi uleiuri esențiale, este posibil să se ajungă la o îmbunătățire a efectelor și a biovalabilității medicamentelor.

Dacă sunt studiate corect, aceste uleiuri esențiale pot avea efecte sinergice în cazul în care vor fi utilizate alături de alte medicamente în cazul unor afecțiuni ale sistemului nervos central. Se mai discută încă despre perioada de timp în care planta deține cea mai mare cantitate dintr-un anumit ulei esențial, care să fie bogat în anumiți compuși chimici. Uleiurile esențiale pot fi opțiuni demne de luat în seamă sau pot fi îmbinate cu demersurile deja consacrate pentru anumite probleme de sănătate, cu condiția să se respecte standarde de siguranță și de calitate.

Orientarea comunității științifice spre medicina complementară și alternativă oferă speranța că se vor putea diminua efectele nedorite ale medicinei moderne cu ajutorul uleiurilor esențiale, iar dacă acestea vor fi explorate corect, la potențialul lor maxim, aromoterapia poate fi considerată o binefacere pentru oricine.